Am primit confirmarea interviului cu Lance Lopez imediat dupa concertul sustinut duminica seara si marturisesc ca ne-am simtit cel putin intimidati. Dupa cele doua ore de spectacol desavarsit idea de a-l intervieva ne parea putin coplesitoare. Am fost foarte surprinsi a doua zi cand l-am cunoscut sa gasim un interlocutor placut, care ne-a facut sa ne simtim in largul nostru si care a vorbit cu o placere ce nu poate veni decat dintr-o mare pasiune despre muzica in general si despre blues in special.

Ne primeste in dimineata zilei de luni cu aerul unui om care nu vine dupa doua concerte epuizante si zeci de ore petrecute pe drum ci dupa un week-end relaxat cu familia. Nu am intalnit la el bariera aceea care separa artistii de success de oamenii obisnuiti. Il intreaba pe Alex (n.r. Alexandru Gavril) ce parere are despre una din chitarile sale, un Gibson Flying V Custom si in ochi se citeste mandria artistului fata de unul din instrumentele preferate. De aici discutia merge de la sine, de parca am fi la masa cu un prieten nu cu un musician pe care-l admiram din multime cu o seara inainte.

Prima intrebare este fireste despre blues, unul dintre cele mai populare si influente genuri alea secolului trecut.

Lance ne explica: “A existat o mare evolutie in muzica blues. A inceput in Mississippi ca o muzica acustica a muncitorilor de pe camp iar in anii ‘40-’50 a devenit “electrica” in Chicago de unde si-a croit drum spre Europa, in Anglia unde oameni ca Eric Clapton si Rolling Stones au adus-o inapoi in America. De la acea generatie a pornit ce am facut eu si multi alti artisti noi, canteretii moderni de de blues “electric” ca Stevie Ray Vaughan. Cred ca muzica blues continua sa se dezvolte si sa progreseze, cu aparitia muzicii electronice, cu folosirea sample-urilor de blues in muzica electronica. E un lucru pe care l-am facut si eu.”

Citeste articolul complet doar pe www.BTFUN.ro